MOT'IV, motive, s.n. I. Cauza, raţiunea, pricina unei acţiuni; imboldul care împinge la o acţiune sau care determină o acţiune; mobil. ◊ Loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ◊ Loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ◊ Loc. conj. Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... ◊ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia nastere tema muzicală; temă, melodie, intonaţie. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit într-o compoziţie decorativă sau arhitecturală. 3. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. - Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv.
Sursă : DEX'98 (18724)  - valeriu

MOT'IV s. 1. v. cauză. 2. v. argument. 3. argument, dovadă, temei. (Are ~ să fie optimist.) 4. v. prilej. 5. v. pretext. 6. pretext, scuză, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) steamăt, (grecism înv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) 7. v. temă.
Sursă : Sinonime (194901)  - siveco

mot'iv s. n., pl. mot'ive
Sursă : DOR (263204)  - siveco

MOT'IV ~e f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariţia efectului; pricină; cauză; temei. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acţiuni; pretext; prilej. 3) Frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziţii muzicale; temă. 4) Element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 5) Idee de bază într-o operă literară. /<fr. motif, it. motivo, germ. Motiv
Sursă : NODEX (343904)  - siveco